In ierarhiile traditionale
recrutarea, selectia si orientarea sunt conduse de
catre un supervizor, un birou de personal, cu o implicare
limitata din partea grupului de munca. Sistemul poate
conduce la nepotriviri intre grupul de munca si personalitatea
individului. Ceea ce unui spervizor ii |
|
|
place poate
sa nu ii placa grupului de munca si invers.
Exista cateva modalitati in care o organizatie se ocupa
de procesul de angajare. O modalitate este sa imbunatatesti
procesul prin teste complicate si intervievatori
experti. Adeseori aceasta metoda este un proces lung
si costisitor care pierde din vedere esentialul.
Alta modalitate este sa pui candidatul intr-o perioada de proba. Prin expunerea lui la cerintele postului si la grupul de munca pentru o perioada de cateva ore sau chiar zile, sansele unei potriviri mai bune se maresc considerabil. Aceia carora nu le-a placut mediul vor abandona procesul de selectie. Costurile sunt de multe ori diminuate prin castigurile din procesul de recrutare, desi necesita timp din partea grupului de munca pentru a face ca procesul sa mearga.
A treia posibilitate este sa angajezi pe criteriul recomandarii candidatului de catre un prieten. Costul angajarii este inexistent, dar consecintele pot fi foarte costisitoare.
A patra este sa angajezi o companie specializata in resurse umane. Se economiseste timp si este o opinie obiectiva eficienta. Observatori profesionisti urmaresc candidatii cum se descurca in cadrul unor exercitii de simulare pentru a determina potentialul pentru succes sau nereusita. |