Eliberarea de rutina fricii
Unii o numesc "cultura fricii". Eu nu as fi atat de radicala si de pesimista si as numi-o "rutina fricii".
De ce rutina? Pentru ca rutina prespune dobandirea si exersarea unor deprinderi prin practica repetata si de durata. Din pacate, dincolo de orice alta asertiune privitoare la frica, ne-am deprins sa ne fie frica. Ne-am format si ne-am intarit aceasta deprindere asa cum ne-am dezvoltat-o pe cea de a manca folosind tacamurile, de exemplu, sau de a folosi "multumesc" si "te rog". Cu singura mentiune ca, spre deosebire de aceste exemple de deprinderi, cea a fricii este una cu profunde conotatii si efecte negative.
In alta ordine de idei, de ce rutina fricii? Pentru ca rutina mai inseamna si presupune totalitatea obisnuintelor sau a prejudecatilor considerate ca fiind un obstacol in calea noului, a creatiei sau a progresului. Nu stiu si nu vad cum, vreodata, frica si, in special, transformarea ei in obisnuinta poate sa conduca pe cineva sau ceva catre nou, catre progres.
Frica reprezinta reactia umana la necunoscut. La incertitudine si nesiguranta. Ea este asociata pericolului si, da, este parte din instinctul nostru de supravietuire. Insa, dincolo de asta si dincolo de un anumit nivel, frica imbolnaveste. Ea este opusul sanatatii, starii de bine si al echilibrului. Frica ne anuleaza si ne disloca. Frica, exact contrar scopului ei initial, ne poate omori. Emotional, social, profesional, mental si, in final, fizic.
Ca recunoastem sau nu la nivel constient, mare parte a gesturilor sau deciziilor noastre zilnice sunt bazate pe frica. Ne este frica ca, daca spunem ceva, cineva, familie, sefi, colegi, prieteni, se va supara. Ne este frica ca, daca nu facem "ce trebuie facut", oamenii ne vor exclude. Ne este frica ca ne pierdem jobul, ca nu avem suficienti bani, ca nu vom putea face x sau y lucru. Ne este frica ca nu vom face fata unei situatii sau persoane, ca nu ne potrivim, ca ne vom face de ras sau ca vom esua. Ne este frica de singuratate, sa nu fim parasiti, ne e frica de boala, de batranete. Ne e frica sa traim si ne e frica sa murim. Sa mai continui?
Nu s-a inventat leacul universal pentru frica, insa putem sa o tinem in frau, sa ii intelegem in primul rand rostul si sa o pozitionam corect in totalitatea emotiilor, sentimentelor si reactiilor noastre, in asa fel incat sa ne traim viata pe care ne-o dorim, ci nu pe cea dictata de frica.
De aceea, consider azi ca ar fi util sa trecem in revista cateva din metodele pe care le putem aplica pentru ca, usor, usor, obisnuinta si rutina fricii sa dispara.
- Cu frica nu se lupta.
Fiecare dintre noi stie asta. Cu cat te chinui sa elimini sau sa dai deoparte o stare sau o emotie, aceasta nu va face decat sa revina asemenea unui bumerang si mai tare si mai in forta. Astfel, cu cat ne luptam mai mult sa inlaturam frica, cu atat se va intoarce impotriva noastra mult mai puternica si cu consecinte pe masura. Este o munca sisifiana si fara niciun rezultat aceasta lupta. Oricat ar parea de dificil, frica trebuie traita pentru a fi inteleasa. Si nu ma refer aici la trairea ei ca o forma de bravada, doar pentru a demonstra ca nu iti este frica. Are acelasi rezultat ca si in primul caz. In plus, adauga o portie consistenta de autoamagire si automintire care, ca si cum nu ar fi fost suficient, ii va oferi fricii noi puteri. De obicei, frica este irationala. Tocmai de aceea, a incerca in mod rational sa o intelegi pentru a face alegerile potrivite reprezinta o cale eficienta.
Iar aici, un instrument extrem de util poate fi jurnalul de rationalizare a fricii. Cel in care va recomand sa va consemnati fricile. De la cea mai mica si aparent banala pana la cea mai mare. Acest jurnal este o forma de autoterapie, care ajuta la identificarea si recunoasterea multor frici pe care nici macar nu suntem constienti ca le avem, dar care ne afecteaza. Consemnarea si descrierea acestora reprezinta o forma de exteriorizare care ne ajuta enorm in infrangerea fricii. In plus, alaturi de consemnarea si descrierea lor, va recomand cu caldura sa scrieti alaturi in dreptul fiecarei frici si "ce as face daca nu mi-ar fi frica sa...". Ce as face daca nu mi-ar fi frica de esec? Ce i-as spune sefului sau sotiei/ sotului meu daca nu mi-ar fi frica ca s-ar supara? etc.
- Orice argument are un contraargument si invers
Acest pas este o continuare fireasca a celor doi de mai sus si o etapa superioara de rationalizare. Asa cum spuneam, multe dintre fricile noastre sunt de natura irationala, nefundamentate neaparat pe ceva real sau palpabil, ci pe supozitii grefate pe nesiguranta si lipsa de control. Va este frica sa nu va pierdeti jobul, spre exemplu. Care este argumentul in asta si, mai ales, care este contraargumentul? Aveti motive reale, intemeiate pentru asta sau, pur si simplu, este disconfortul creat de dorinta mare a dumneavoastra de a controla si a stii? Va este frica de excludere. Este dorinta de recunoastere, de a face pe plac si a fi placut indiferent de orice sau privim lucrurile obiectiv, argumentand ca nu putem fi in toate cercurile sociale posibile, acceptati unanim si, cu siguranta, fiecare dintre noi are persoanele si cercurile sociale in care se incadreaza fara eforturi si, mai ales, fara frica?
- Autenticitate
Foarte multe din ceea ce traim, facem si gandim reprezinta rezultatul unor pattern-uri, experienta si trairi care nu ne apartin, dar pe care le preluam prin educatie, mentalitati, cutume. Astfel, de fiecare data cand frica ne da tarcoale, va recomand sa va puneti aceasta prima si esentiala intrebare: "traiesc frica mea sau a altcuiva?"/ "imi apartine aceasta frica?"
- Variante
Va este frica in acest moment? Luati o pauza. Faceti ceva ce va place. Respirati. Eliberati-va prin activitate fizica, facand ceva ce va place, ascultand muzica preferata sau vorbind cu cineva drag.
Cu totii ne dorim un anumit fel de viata, pentru care facem diverse eforturi. Cred insa ca, cel mai important efort pe care ar trebui sa il facem este acela de a ne elibera de rutina fricii. Frica nu este si nu ar trebui sa fie pentru nimeni o alternativa de viata sau viata insasi.
